Istoricul parohiei

Ocrotitorul duhovnicesc al comunităţii parohiale şi implicit al bisericii parohiale care urma să fie construită, s-a hotărât a fi Sfântul Voievod Ştefan cel Mare, aceasta cu atât mai mult cu cât anul 2004 era închinat memoriei voievodului român.

În luna mai a anului 2004 a fost numit ca paroh Părintele Mihai Eduard Doroşincă, transferat de la Parohia Bârnova, judeţul Iaşi, cu ascultarea de a construi noua biserică parohială şi de a se ocupa de activităţile din noua parohie.

Motivaţia înfiinţării parohiei şi construirii noii biserici este temeinică, subliniată inclusiv de credincioşii care au cerut organizarea ei.

Dintre motive, amintim doar câteva:

• distanţa până la celelalte biserici din zonă
• aglomeraţia bisericilor din zonă datorată numărului mare de credincioşi şi dimensiunilor lor relativ mici
• zona care formează acum noua parohie este populată cu foarte multe persoane în vârstă cărora le este greu să se deplaseze până la bisericile din jur, mai îndepărtate, până acolo trebuind să traverseze o serie de bulevarde foarte aglomerate

Imediat după înfiinţarea parohiei, au început demersurile necesare obţinerii Autorizaţiei de Construcţie pentru noua biserică, act primit în luna Februarie 2006. Aceasta după ce, în prealabil, în data de 28 decembrie 2004, Consiliul Local al Municipiului Iaşi a aprobat concesionarea unei suprafeţe de teren pe strada Aleea Rozelor, lângă Policlinica Stomatologică nr. 2, în vederea construirii sfântului locaş, iar în şedinţa din 5 decembrie 2005, cu unanimitate de voturi, Consiliul Local a aprobat Planul Urbanistic de Detaliu al viitoarei biserici.

A fost nevoie de aproximativ doi ani de efort şi zbucium până la obţinerea Autorizaţiei de Construcţie şi implicit până la dobândirea dreptului de a începe construirea bisericii.

Motivele care au dus la această situaţie au fost multiple: ispita diavolească, birocraţia, dezinteresul şi reaua credinţă manifestate la o serie de persoane şi Instituţii, greutatea obţinerii anumitor avize, reclamaţiile unor locatari din zonă bazate pe argumente răuvoitoare sau mincinoase etc.

Din păcate, au existat câteva persoane care au acţionat permanent, unele pe faţă şi altele pe ascuns, împotriva Bisericii în general şi a construirii noii biserici în mod special. Aceste persoane au făcut permanent reclamaţii, au participat la şedinţe şi întâlniri unde s-au pronunţat vehement împotriva noii biserici, au denigrat preoţii şi pe credincioşii care doreau biserică în zonă, au provocat articole în ziare şi diverse materiale audio şi video la posturi de radio şi televiziune. Toate acestea şi pe fondul încurajărilor tacite sau făţişe venite din partea anumitor oameni influenţi. Scopul era evident: blocarea construirii noii biserici parohiale şi lovirea în Biserica ortodoxă strămoşească.

Argumentele erau permanent aceleaşi, răuvoitoare şi mincinoase, venite din partea unor persoane care în general erau fie de rea-credinţă fie de altă credinţă decât cea ortodoxă.

Permanent preoţii implicaţi şi credincioşii care acţionau dinamic pentru construirea bisericii erau apostrofaţi, acuzaţi de interese obscure, jigniţi etc.

S-a vorbit de poluare fonică, poluare socială, poluare a mediului înconjurător etc. Biserica a fost asimilată unui factor poluator şi distrugător! A devenit, în viziunea acelor oameni, un rău care nu poate fi acceptat, împotriva căruia trebuia luptat! Aceasta in condiţiile în care, întrebaţi fiind, se declarau, fără şovăială (amarnică minciună), buni credincioşi!

Persista însă o întrebare: de ce nu au adoptat aceeasi atitudine publică în cazul adevăratelor poluari (fizice sau sufleteşti)? Este vorba de imoralitate, beţie, avort, droguri, furt, gunoaie, defrişări, poluatori industriali, birocraţie, şpagă etc. Faptul că s-au pronunţat public doar împotriva construirii unei biserici duce cu gândul la concluzia că motivele sunt cu totul altele decât cele invocate.

Toate argumentele contra construirii bisericii au fost vădit tendenţioase şi răuvoitoare. Între timp, biserica a fost construită, slujbele se oficiază de mult timp, activităţile sunt multiple şi variate. Absolut nici una dintre temerile invocate nu a fost probată. Ba din contră: liniştea, pacea, mulţumirea sunt câteva dintre sentimentele benefice care îi caracterizează pe oamenii care i-au legătura cu noua biserică închinată Sfântului Voievod Ştefan cel Mare.

Cu voia bunului Dumnezeu, în data de 15 Iunie 2006, au început lucrările de construcţie ale noii biserici. Erau prezenţi P.C. Preot Paroh Mihai Dorosinca, P.C. Preot Consilier Jurist Constantin Grigore, P.C. Preot Protopop Vilie Dorosinca, credincioşi ai Parohiei şi muncitori ai firmei de constructie cu care era semnat contractul de lucrări.

Nu fără incidente! Aproximativ 10 persoane au dorit să blocheze derularea lucrărilor, încercând să se impună prin violenţă verbală şi fizică. Au început să facă scandal şi să aducă injurii şi ameninţări celor prezenţi. Dorinţa lor era de a stopa lucrările, în ciuda faptului că erau obţinute toate actele şi autorizaţiile necesare.

Preotul paroh a  fost agresat fizic de o persoană şi împins către o maşină de tăiat asfaltul aflată în uz. Discul acelei maşini, proiectat să taie beton, a prins, retezat şi sfâşiat reverenda. Dacă materialul nu ar fi fost subţire şi nu s-ar fi rupt, exista posibilitatea rănirii preotului. A fost prezent la faţa locului şi un echipaj al Poliţiei.

Trebuie să mai menţionăm că şi după începerea lucrărilor de construcţie au mai fost momente tensionate întreţinute de persoane răuvoitoare. Astfel, în vara anului 2006, Parohia a fost dată în judecată şi i  s-a cerut să stopeze lucrările iar cele deja efectuate să fie dărâmate.

Procesul s-a desfăşurat în toamna anului 2006. Au fost două înfăţişări la care a fost prezent şi Părintele Paroh. Verdictul judecătorilor a fost clar şi fără echivoc: lucrările de construcţie ale bisericii sunt legale, nu pot fi oprite şi pot continua.

Ziua de Duminică, 9 Iulie 2006, a fost una deosebită atât pentru credincioşii Parohiei Binecredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt cât şi pentru credincioşii din alte parohii. Aceasta deoarece, în seara acelei zile, începând cu orele 18.00, a fost oficiată slujba de sfinţire a locului pe care urma să se construiască noua biserică parohială.

Slujba a fost oficiată de  Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, atunci Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei. Au participat 35 de preoţi şi diaconi din Iaşi şi împrejurimi, dar şi din judeţele Neamţ şi Bacău, împreună cu aproximativ 2000 de credincioşi.

A fost un moment cu o încărcătură duhovnicească aparte, receptat ca atare de cei prezenţi. Cu emoţie şi bucurie sfântă, femei, barbati, batrani, tineri, copii au rostit împreună cu preoţii rugăciunile cunoscute lor şi au rugat pe bunul Dumnezeu ca sfântul locaş să se ridice cât mai repede, iar cei care se opun ridicării lui şi tăgăduiesc credinţa ortodoxă să se întoarcă de pe calea păcatului.

În timpul slujbei de sfinţire, Preafericirea Sa a rânduit ca patronii duhovniceşti ai bisericii şi implicit ai Parohiei să fie Sfântul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil. Rugăciunea rostită în acest sens de Înaltul Ierarh va rămâne întipărită în inimile credincioşilor prezenţi: se pune temelie bisericii acesteia, întru slava lui Dumnezeu şi a Mântuitorului nostru Iisus Hristos întru cinstea şi pomenirea Sfântului Voievod Ştefan cel Mare (2 Iulie) şi a Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil (8 Noiembrie).

De altfel, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a şi explicat de ce sfântul locaş va avea ca patron duhovnicesc un Voievod Român şi Sfânt: am dat numele acestei biserici «Sfântul Voievod Ştefan cel Mare» pentru că el este românul cel mai cunoscut în lume, ctitor de biserici şi apărător al credinţei şi al Europei creştine. Acum, când intrăm în Europa, intrăm ca popor a cărui credinţă s-a verificat prin jertfe multe, ca un popor care zideşte altare. Pe stema ţării noastre se află vulturul român care ţine crucea în plisc. Suntem, aşadar, un popor purtător de cruce şi de înviere. Acesta este programul nostru pentru viitor: crucea este simbolul credinţei şi al învierii, iar vulturul este simbolul demnităţii.

La finalul slujbei, Părintele Vilie Doroşincă, Protopop al Protopopiatului 2 Iaşi, a ţinut să mulţumească atât Părintelui Patriarh cât şi tuturor credincioşilor care au oferit sprijin pentru înfiinţarea Parohiei Binecredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt din Iaşi.

Lucrările de construcţie ale bisericii parohiale au continuat după aceste momente sfinte într-un ritm rapid.

Întâi a fost construit Centrul social al Parohiei. Acesta a fost sfinţit în data de 3 Februarie 2007 şi din acel moment acolo au fost oficiate slujbele religioase până la momentul construirii bisericii parohiale.

Din primele zile ale anului 2007, au început în mod alert lucrările la biserica propriu-zisa.

La începutul anului 2008, au început tencuielile interioare şi exterioare, iar în prima parte a aceluiaşi an au fost realizate şarpanta şi învelitoarea din tablă de cupru.

În data de 2 Iulie 2008, deşi biserica nu era finalizată, a fost amenajat interiorul acesteia astfel încât să poată fi sărbătorit pentru prima dată hramul în noul sfânt locaş parohial. Au fost primele slujbe oficiate aici.

În data de 14 August 2008 a început oficierea slujbelor religioase in noua biserică parohială.

Biserica a fost construită, cu tot cu finisaje exterioare şi interioare (fără pictură), în aproximativ 1 an şi 10 luni.

La începutul anului 2009 a început execuţia Catapetesmei, lucrare finalizată în toamna aceluiaşi an. Icoanele de pe catapeteasmă au fost executate la Mănăstirea Agapia.

Tot în anul 2009 au început şi lucrările de pictură în interiorul bisericii.